Pe pagina de produs mai multe informații ajută la alegerea corectă: tip de produs, calitate, calitatea soiului, identificatori, grupuri și caracteristici horticole. Această pagină din biblioteca de cunoștințe explică ce înseamnă aceste câmpuri, cum pot fi folosite în procesul de decizie și la ce folosește trasabilitatea (etichetă, identificare, puritatea soiului). În interpretarea cărei informații doriți acum să fiți sigur?
Denumire unitară, clară, care afișează într-un singur rând numele soiului de trandafir, culoarea și numele amelioratorului.
Pe scurt: Trandafir de grădină pentru persoane fizice, pe rădăcină proprie, la ghiveci (2 litri), pentru grădini de familie. Tip de produs ușor de întreținut, cu utilizare generală.
Întreținere ușoară, durată de viață lungă, pornire sigură – pentru grădinile familiale tipice.
Pe scurt: Trandafir premium pe rădăcină proprie, la ghiveci de 6 litri, pentru spații reprezentative. Plantă pre-crescută, „gata de prezentare”, cu efect decorativ imediat.
Experiență de „grădină gata făcută” – pentru compoziții premium cu trandafiri, cu pretenții estetice ridicate.
Pe scurt: Trandafir pe rădăcină proprie pentru suprafețe mari, plantări în masă și exploatare durabilă. Sistem inovator cu rădăcini ambalate: fără strat de ceară și fără supradepozitare în camere frigorifice (nu este tipul clasic de marfă cu rădăcini ambalate).
Suprafețe de trandafiri sustenabile, cu mai puține substanțe chimice și mai puțină muncă de întreținere – concepute pe termen lung.
Pe scurt: Trandafiri pe rădăcină proprie pentru proiecte mari, garduri vii, plantări în rânduri lungi și plantări de-a lungul drumurilor. Asigură plantare rapidă, toleranță bună la erori și o suprafață durabilă, uniformă, la număr mare de plante. Formă inovatoare cu rădăcini ambalate: fără strat de ceară și fără supradepozitare în camere frigorifice (nu este trandafirul clasic cu rădăcini ambalate).
„Cal de povară” pentru executanți – suprafață de trandafiri rapidă, robustă, uniformă, pentru proiecte mari.
Pe scurt: Trandafir pe rădăcină proprie ca material de înmulțire pentru producție profesională și comerț en-gros. Butaș înrădăcinat, pe rădăcină proprie, în tăvi, de 3–6 luni, pentru înmulțire ulterioară și creștere în continuare.
Material de înmulțire profesional cu trandafiri – bază stabilă pentru producția de pepinieră și aprovizionarea en-gros.
Calitatea produsului descrie parametrii fizici și gradul de dezvoltare al trandafirului livrat. Include dimensiunea containerului (de ex. C2 ≈ 2 litri), vârsta/gradul de dezvoltare al plantei (de ex. 0,5–1 an), numărul de lăstari (de ex. 2+ lăstari) și înălțimea la transport (de ex. H15–25 cm). Planta este expediată întotdeauna în starea corespunzătoare sezonului (în repaus, în frunzire sau cu frunze), în conformitate cu ciclul natural de dezvoltare.
La PharmaRosa sunt cultivate exclusiv soiuri de trandafiri cu origine dovedită. Soiurile sunt produse prin înmulțire vegetativă, astfel încât planta-fiică este identică genetic cu planta-mamă, iar caracteristicile de soi se păstrează în mod fiabil.
De la înmulțire până la vânzare funcționează un sistem de identificare trasabilă: soiurile sunt marcate cu identificatori unici, astfel încât verificarea identității soiului este continuă pe întregul lanț de producție și logistic.
„Calitatea soiului” este clasificarea proprie PharmaRosa, care indică valoarea și statutul de piață al trandafirului (disponibilitate, raritate, redevență/licență).
Categoriile noastre de calitate:
• Standard: soiuri larg disponibile, comercializate și în alte locuri, fără redevență.
• Premium bronz: soiuri fără redevență, dar cu disponibilitate limitată.
• Premium silver: soiuri cu disponibilitate limitată; pot fi și cu redevență, dar nu sunt produse de masă.
• Premium gold: soiuri cu redevență, noutăți și rarități – nivelul cel mai exclusivist din ofertă.
Identificatorul unic de produs al soiului.
Originea literală sau povestea alegerii numelui soiului (de ex. persoană, loc, eveniment, stare de spirit), care ajută la înțelegerea istoriei soiului.
Același soi a putut fi comercializat sub alt nume în alte țări, piețe sau perioade; acestea sunt „denumirile alternative”.
Numele oficial înregistrat (al amelioratorului), care reprezintă, din punct de vedere juridic și al registrelor, identificatorul cel mai stabil.
Precizare suplimentară importantă: din punct de vedere legal, ca soi poate fi tratat acel trandafir care are un nume de soi înregistrat, deoarece acesta stă la baza înregistrării în cataloage și – după caz – a protecției de soi.
Denumirea cu care soiul a apărut prima dată pe piață (primul nume de marketing).
O denumire anterioară care astăzi este utilizată mai rar, dar poate apărea în cataloage vechi sau literatură de specialitate.
Denumirea orientată către cumpărător, afișată pe fișa de produs: conține într-o formă unitară numele de marketing actualmente folosit pentru trandafir și – dacă este disponibil – și numele de soi înregistrat. De asemenea, include numele colecției (dacă soiul aparține unei serii), în lipsa acestuia fiind indicat grupul comercial după clasificarea PharmaRosa. La finalul numelui apare denumirea amelioratorului (numele casei/companiei de ameliorare sau, în lipsa acesteia, numele amelioratorului individual).
Forma de nume acceptată în expozițiile/listările ARS (American Rose Society); punct de referință pentru colecționari și în context de show.
Încadrare horticolă care arată originea și tipul trandafirului, precum și creșterea și modul de înflorire (de ex. Hybrid Tea, Floribunda, Large-Flowered Climber). Denumirile grupurilor sunt afișate în limba engleză, pentru coerența surselor. La un soi pot apărea mai multe grupuri, separate prin virgulă – împreună descriu caracterul soiului.
În sistemul de clasificare PharmaRosa, categoria de detaliere din cadrul grupului comercial. În timp ce grupul comercial reprezintă încadrarea generală „pentru ce este potrivit”, tipul comercial descrie mai specific caracterul și aspectul trandafirului și aduce mai multă coerență între utilizare și caracterul de creștere/botanic.
Pe scurt: grupul indică direcția de bază, iar tipul comercial detaliază habitusul, stilul și situația din grădină în care funcționează cel mai bine (de exemplu, caracter cățărător/târâtor, trandafir de parc sau peisagistic, caracter de acoperire a solului, respectiv subgrupuri istorice).
Categoria de bază (cea mai generală) conform sistemului propriu de clasificare PharmaRosa. Aceste grupuri arată rapid la ce este potrivit trandafirul: ce tip de creștere are, cât spațiu solicită și în ce situații de grădină oferă cele mai bune rezultate.
Important: nu este o clasificare botanică, ci o categorizare menită să ajute orientarea cumpărătorului.
Grupurile noastre, pe scurt:
• Trandafir pentru straturi
Pentru plantare în straturi florale și suprafețe mai mari, de regulă cu creștere de tip tufă și înflorire abundentă. Potrivit atunci când se dorește efect de masă și decor de durată.
• Trandafir botanic
Trandafiri cu caracter apropiat de speciile sălbatice; adesea robuști, cu aspect pronunțat și, de multe ori, cu fructe decorative (măceșe). Mai degrabă pentru un efect „sălbatic”, naturalist.
• Trandafir cățărător și târâtor
Trandafiri cu lăstari lungi, ce pot fi conduși pe suport (pergolă, gard, perete, arcadă). Ideali când doriți să acoperiți o suprafață verticală sau să creați o delimitare de spațiu.
• Mini – trandafir pitic
Trandafiri de talie mică, cu creștere compactă, pentru borduri, containere, spații mai mici. Practici atunci când spațiul este limitat sau se caută o scară foarte ordonată.
• Trandafir de parc – tufă
Trandafiri cu creștere mai viguroasă, cu necesar de spațiu mai mare. Funcționează bine ca solitari, în straturi mari, ca plante de fundal sau gard viu liber.
• Trandafir romantic
Grup de atmosferă și stil: flori bogate, cu formă clasică, efect nostalgic, adesea cu parfum intens. Potrivit atunci când doriți să accentuați caracterul romantic al grădinii.
• Acoperitor de sol
Trandafiri joși, cu creștere întinsă, care acoperă suprafața și creează rapid un covor închis; pot fi utili și pe pante.
• Trandafir teahibrid
Trandafiri clasici, cu flori mari și elegante, adesea cu flori individuale foarte expresive și „floare principală” evidențiată. Potriviți când prioritară este frumusețea florii și apariția ei deosebită.
• Trandafir istoric
Grup cu caracter de trandafir de grădină vechi, cu habitus tradițional și personalitate clasică. Recomandat când se dorește o atmosferă de „grădină veche”, iar habitusul în sine are valoare decorativă.
Categorizare din perspectiva show-urilor/competițiilor (formă, plenitudine, tip), ajustată la standardele de prezentare.
Colecție de ameliorare sau de marcă (serie) care indică un stil comun, obiective comune de caracteristici sau marcaj de brand.
Compania/organizația care a introdus pentru prima dată soiul pe piață (primul distribuitor major).
Anul primei apariții pe piața largă (nu coincide întotdeauna cu anul înregistrării).
Anul în care soiul a fost înscris oficial în registru (poate diferi de la o țară/registru la alta).
Persoana care a creat soiul, la al cărei nume este legată ameliorarea.
Compania sau institutul care a stat la baza activității de ameliorare și de care este legat soiul.
Anul (estimat sau documentat) în care a avut loc pasul principal al încrucișării/selecției.
Originea genetică a soiului (din încrucișarea căror soiuri provine), care explică adesea caracteristicile sale.
Recunoașteri de lungă durată, de rang înalt (de ex. de tip „hall of fame”), care indică importanța durabilă a soiului.
Recomandări ale unor organizații independente/sisteme de testare (de ex. stare sanitară, fiabilitate, utilizare peisageră).
Premii obținute în expoziții și concursuri; de obicei acordate în funcție de forma florii, aspect, parfum sau efect general.
Recomandări bazate pe experiență, comunitate sau experți (nu premii oficiale), care reflectă reușita în practică.
Înălțimea așteptată a tufei la maturitate, în condiții corespunzătoare; clima și tăierile o pot influența.
Lățimea/diametrul așteptat al tufei la maturitate; important pentru planificarea distanțelor de plantare.
Aspectul general al plantei (erect, de tip tufă, târâtor, cu lăstari arcuți), care determină valoarea decorativă și necesarul de spațiu.
Mărimea, culoarea, luciul și densitatea frunzelor, precum și impresia generală de sănătate.
La trandafiri, din punct de vedere botanic, există spini (în limbajul comun, adesea numiți „ghimpi”). Numărul lor diferă de la un soi la altul și poate reprezenta un caracter de soi. La noi, indicarea se face astfel: aproape fără spini, cu spini medii, cu spini deși.
Indică măsura în care floarea ofilită „dispare” de la sine (căderea petalelor, desprinderea capului de floare).
Evaluare scurtă, de tip scală (de ex. slab–mediu–bun), care indică și necesarul de întreținere.
Morfologia florii: Structura și aspectul florii (formă, plenitudine, mărime, dispunere), care determină numeroase decizii de cumpărare.
Numărul caracteristic de petale al florii, unul dintre principalii factori ai senzației de plenitudine. În sistemul PharmaRosa, îl indicăm sub formă de interval: 5–12, 13–25, 26–39, 26–40, 40+.
Descrierea plenitudinii, strâns legată de numărul de petale. Categoriile noastre (cu intervale orientative de număr de petale):
• Floare simplă: 5–12 petale
• Floare semi-dublă: 13–25 petale
• Floare dublă: 26–39 (uneori 26–40) petale
• Floare foarte plină (tömvetelt): peste 40 de petale
Forma florii (de ex. cupă, globuloasă, rozetă, cu centru înalt), care conferă stilul și caracterul de expoziție.
Diametrul caracteristic al florii, în centimetri; influențează impactul vizual și proporțiile. Categorii: S (1–4 cm), M (4–7 cm), L (7–10 cm), XL (peste 10 cm).
Numărul de flori care, în mod caracteristic, se deschid pe o tulpină (înflorire solitară sau în buchet).
Identificator standardizat al culorii (de ex. cod conform unei cartele de culori), care ajută la descrierea mai exactă a nuanței.
Capacitatea de reînflorire: după prima înflorire, cât de fiabil și de bogat produce noi valuri de flori.
În sistemul PharmaRosa:
• Remontează bine, a doua înflorire este de asemenea abundentă.
• Remontează, dar a doua înflorire nu este la fel de abundentă.
• Nu remontează, înflorește o singură dată.
Transformarea culorii trandafirului și „viața” florii de la stadiul de boboc până la ofilire (boboc închis, floare abia deschisă, înflorire completă, stadiu înainte de ofilire), precum și modul în care reacționează la factorii de mediu.
Important: culoarea este o caracteristică variabilă, de aceea descrierile sunt orientative. Redarea culorii poate fi influențată, printre altele, de:
• momentul zilei (sub lumini diferite se percep nuanțe diferite),
• temperatură (pe timp răcoros culoarea este mai saturată, pe timp cald adesea devine mai deschisă/palidă),
• nivelul de alimentare cu nutrienți (condiția generală și gradul de solicitare a plantei).
Efectul cromatic principal, rezumat (de ex. roz, piersică, alb, bicolor).
Descriere mai detaliată a nuanței dominante și a caracterului ei (tonuri, margine, ochi, nervuri).
Culoarea și aspectul bobocului înainte de deschidere (la multe soiuri diferă de floarea deschisă).
Aspectul cromatic în prima fază de deschidere, când petalele sunt încă foarte saturate.
Culoarea și caracterul florii complet deschise, așa cum o vedem cel mai des în grădină.
Culoarea în faza finală a înfloririi, când sunt frecvente schimbările de ton sau decolorarea.
Cum și de la ce se schimbă culoarea (soare, căldură, ploaie, timp) și în ce direcție se deplasează.
Evaluare scurtă a măsurii în care culoarea rămâne intensă pe durata înfloririi.
Intensitatea parfumului și profilul aromatic (ce „note” pot fi percepute: de exemplu fructate, citrice, condimentate, de tip damaschin).
Important: parfumul și aroma sunt subiective și variabile. Intensitatea lor poate fi influențată de momentul zilei, temperatură, umiditate, vânt, stadiul de dezvoltare al florii și condiția plantei; și sensibilitatea olfactivă individuală contează.
Descrierile parfumului sunt bazate pe experiența PharmaRosa și pe datele amelioratorilor și servesc în principal pentru comparație.
Intensitatea și caracterul parfumului (de ex. slab–puternic), precum și profilul olfactiv principal, pe scurt.
Descrierea „notelor” (de ex. citrice, fructate, condimentate, de tip damaschin), care ajută la alegere.
În ce măsură este floarea vizitată de polenizatori; forma florii, accesul la stamine și parfumul o pot influența.
Marcaj simplu care arată că soiul este, în anumite condiții, util pentru polenizatori (și în ce condiții).
Informații privind potențiala utilizare casnică sau industrială, pe baza parfumului/proprietăților petalelor (formulate responsabil și prudent).
„Fructul” care apare pe trandafir este, de fapt, un pseudofruct, nu un fruct adevărat.
Ce înseamnă pseudofruct?
Fructul adevărat se dezvoltă din ovarul florii. La trandafir însă, masa principală a „bobiței” roșiatice-portocalii este formată de partea cărnoasă, îngroșată, a receptaculului floral, adică la formarea fructului nu participă doar ovarul. În interiorul măceșului se află adevăratele fructe ale trandafirului (achene mici) cu semințele.
Valoarea decorativă a măceșelor depinde de soi: poate fi accentuată și de durată, dar există și trandafiri care produc foarte puține sau deloc măceșe.
Aspectul și valoarea decorativă a fructului (măceșului), precum și semnificația sa practică.
Forma (rotundă, ovală, de tip sticluță etc.).
Culoarea caracteristică la maturitate (portocaliu, roșu, bordo etc.).
Orice informații suplimentare (durabilitate, cantitate, valoare decorativă, conținut de vitamina C).
Rezistență și rusticitate la iernare: Sinteză privind toleranța la frig și căldură și comportamentul față de boli (în funcție de mediu).
Temperatura minimă estimată pe care o poate suporta, fără deteriorări, o plantă bine stabilită (contează protecția, solul, vântul).
Clasificarea rusticității la iarnă conform RHS (Royal Horticultural Society), care indică toleranța în categorii.
Sistem de clasificare a rusticității la iarnă pentru climatul nordic/Scandinav (Suedia), care oferă repere pentru aceste zone.
Clasificare conform sistemului de zone USDA; performanța reală este influențată și de microclimat și de durabilitate.
Text scurt despre modul în care suportă căldura verii, soarele, seceta (și cu ce tip de întreținere).
Evaluare de tip scală privind măsura în care, în condiții de grădină obișnuite, suportă căldura verii și perioadele scurte de secetă. Marcajele noastre: slab, bun, excelent, mediu, foarte bun.
Valorile sunt bazate pe observații practice, date ale amelioratorilor și alte surse de încredere și servesc, în primul rând, pentru comparație. Rezistența la boli poate fi influențată de alimentarea cu nutrienți, factorii climatici (temperatură, precipitații, umiditate), precum și de circulația aerului și timpul de uscare a frunzișului.
În sistemul PharmaRosa, nivelurile de rezistență la boli sunt:
• rezistent
• mediu
• sensibil
• foarte sensibil
Indicare pe două niveluri:
1. Valoare generală (imagine de ansamblu asupra comportamentului sanitar al soiului)
2. Valori pe boli (de ex. făinare/pată neagră/rugină)
Observație: calificările sunt valabile pentru presiune medie de infecție; în ani defavorabili sau în amplasamente permanent umede și umbroase, simptomele pot fi mai puternice.
Recomandări horticole: Sfaturi practice pentru plantare și întreținere, pentru ca soiul să își arate forma cea mai bună.
Distanța recomandată între plante (între două tufe de trandafir), la care rămâne suficient spațiu pentru dezvoltare, frunzișul se poate usca aerisit, iar tufele pot fi formate frumos și pe termen mai lung. Ajută la evitarea competiției excesive între trandafiri și la reducerea riscului de boli.
Distanța depinde și de scopul plantării aceluiași soi:
• Pentru plantare în masă: pentru o suprafață continuă, uniformă.
• Pentru gard viu: pentru o închidere mai densă.
• Ca solitar: când doriți să evidențiați forma tufei individuale.
Observație: recomandarea este influențată și de lățimea estimată și de microclimat (în locuri vântoase, însorite se poate densifica; în locuri mai umede, parțial umbrite este mai bine să se planteze mai aerisit).
Numărul recomandat de plante pe metru pătrat; util în special la proiectarea straturilor și rândurilor. Arată câte tufe de trandafir ajung în medie pe 1 m², pentru o anumită schemă de plantare, astfel încât se poate planifica numărul de plante și anticipa gradul de închidere (efect de masă, acoperire, aerisire).
Densitatea este influențată și de modul de aranjare:
• În plantare pătratică, distanța între rânduri și între plante este aceeași, plantele fiind așezate în rânduri paralele.
• Avantaj: claritate, ușurință la măsurare și plantare, întreținere mai simplă între rânduri.
• În aranjament hexagonal (tip fagure), rândurile sunt decalate, plantele fiind așezate „în zig-zag”.
• Avantaj: de multe ori asigură o acoperire mai uniformă și o închidere mai rapidă; la aceeași distanță între plante, în general încap mai multe plante pe aceeași suprafață.
Toleranța la semiumbră indică măsura în care trandafirul se simte bine cu mai puțin soare direct și cât de sănătos și capabil de înflorire rămâne în astfel de amplasamente.
Semiumbra înseamnă, de regulă, un amplasament în care planta primește cca 3–6 ore de soare direct pe zi (adesea dimineața sau după-amiaza târziu), iar restul timpului se află în lumină difuză.
Dacă într-un loc semiumbrit se plantează un soi care nu este tolerant la semiumbră, se poate aștepta o înflorire mai slabă și o scădere a rezistenței la boli (în special dacă frunzișul se usucă mai lent).
„Nivelul de muncă” al întreținerii (tăieri, tratamente fitosanitare, fertilizare, irigare), pe scurt. În principal indicăm necesarul de protecție fitosanitară.
Amplasamente/roluri tipice (solitar, strat, gard viu, floare tăiată, terasă) în care soiul este deosebit de reușit.
Observații: Orice informație care nu se încadrează
Copyright © 2026 PharmaRosa SRL
Politica de confidențialitate Termeni și condiții Retragerea din contract