La 10 iulie 1999, în al 66-lea an al vieții sale, a decedat dr. Turi István, cel mai cunoscut maestru și formator al legumiculturii în spații protejate.
S-a născut la 7 decembrie 1933, la Cegléd. Școala generală și liceul le-a urmat tot la Cegléd, obținându-și diploma de bacalaureat în 1952 la Liceul „Kossuth Lajos”. În 1957 a absolvit Institutul de Horticultură și Viticultură, iar din 1958, la aceeași instituție – apoi la Universitatea de Horticultură – a parcurs toate treptele ierarhiei profesionale, de la stagiar științific până la gradul de conferențiar universitar. Din proprie inițiativă, la vârsta de 60 de ani, în 1993, a solicitat pensionarea.
De la înființare (1990) și până la moarte a fost director de cercetare al PRODUKT Kutató, Fejlesztő, Termelő Kft., conducând din punct de vedere științific ameliorarea soiurilor de ardei și producerea seminței hibride.
Și-a început activitatea științifică sub îndrumarea profesorului Somos András. Pe baza tezei sale din 1962 privind studiul și analiza zonei legumicole Nagykőrös a obținut titlul de doctor universitar.
Ca primă temă de cercetare a studiat posibilitatea producerii legumelor pe soluri nisipoase sărace, fără îngrășăminte organice. Dintre problemele tehnice, numele său este legat de utilizarea materialelor plastice în horticultură, dezvoltarea structurilor de rezistență ale diferitelor tipuri de spații protejate, elaborarea sistemelor de încălzire, configurarea diverselor tipuri de metode de aerisire și irigare, realizarea mai multor variante de dublă acoperire, proiectarea tipurilor de unități cu și fără încălzire și, nu în ultimul rând, de metoda cu „perete de apă”.
Împreună cu colaboratorii săi a pus la punct utilizarea spațiilor protejate neîncălzite cu și fără deplasarea culturilor, precum și utilizarea în una sau două etape a spațiilor încălzite, cercetând și posibilitățile de forțare de toamnă și de iarnă. Prin introducerea în cultură a noilor soiuri și tipuri, precum și prin aplicarea noilor tehnologii de cultură, a creat valori durabile.
Dacă luăm în considerare și resursele financiare disponibile, probabil că a fost până în zilele noastre cel mai de succes ameliorator maghiar de ardei. Nu doar numărul (21) soiurilor și hibrizilor omologați sau în curs de omologare, ci valoarea lor de utilizare stă mărturie în acest sens. Cel mai popular ardei alb pentru forțare din țara noastră (HRF F1) confirmă și el remarcabilul său fler în proiectarea combinațiilor de încrucișare și în alegerea liniilor parentale. Sub conducerea sa au mai fost ameliorate, printre altele, soiurile Hó F1, Pritavit F1, Kaméleon F1, Velence F1, Titán F1, precum și candidații de soi Bajnok F1 și Kápia F1. Importantă este și baza de material biologic pentru ameliorare adunată împreună cu colaboratorii săi, care poate garanta continuarea operei sale. Sub îndrumarea sa a fost elaborată și metoda specifică de producere a semințelor hibride, protejată prin brevet, care a devenit baza funcționării întregului sector de producere a semințelor hibride.
Multilateralitatea lui dr. Turi István a fost pusă în valoare în special de cercetările cu privire la tipul biologic de creștere. El a introdus noțiunile de tip de creștere lent, mediu și rapid, a definit condițiile formării lor și posibilitățile de modificare. A recunoscut foarte timpuriu schimbările intervenite în dezvoltarea plantelor. Propunerile sale de ajustare tehnologică formulate în astfel de momente s-au dovedit, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, corecte. Domnul profesor Turi a predat studenților și legumicultorilor practicieni, iar modul său de expunere a fost de cele mai multe ori foarte sugestiv, presărat cu umor și deosebit de captivant.
Organizarea sistemului de consiliere tehnică sincronizată este, de asemenea, legată de numele său. Încă de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 a ținut cursuri la Soroksár. A organizat mai multe expoziții la Universitatea de Horticultură. Cele mai cunoscute au fost expozițiile de ardei, pepene și castravete, asociate cu conferințe de specialitate. Târgul de semințe conceput de el este organizat, din 1981 încoace, în fiecare an, spre deplina satisfacție a legumicultorilor și a firmelor de comercializare a semințelor.
Activitatea sa de autor de specialitate a fost caracterizată de preocuparea pentru claritate și de prezentarea și predarea procedeelor practice. A publicat peste o sută de articole de popularizare, majoritatea în revista „Kertészet és Szőlészet”. Cărțile sale dedicate culturii în solar sunt de asemenea îndrăgite. Volumul „Kertészet fólia alatt” (coautor: Fodor Béla) a fost prima carte de specialitate agricolă din care s-au vândut peste o sută de mii de exemplare. Pentru aceasta a primit un premiu de excelență. A fost întotdeauna mândru atât de această distincție, cât și de Ordinul Muncii, acordat pentru întreaga sa activitate.
În ultimii 10–15 ani, scrierile sale au căpătat și o tonalitate filozofică. Cărțile sale „Növényalkat” (posibilitate și limită în creșterea producției) și „Az élet korlátai” (în care sintetizează aspectele umane ale biologiei tipurilor constituționale) ilustrează bine această orientare. Începuse să scrie și o carte care pornea într-o călătorie în lumea spiritului, în lumea zeilor. A vorbit mult despre ea, și-ar fi dorit foarte mult să o termine, dar nu a mai reușit. Întrebat despre activitatea sa științifică și publicistică, răspundea de cele mai multe ori: „Nu subestimez numărul cărților, al noilor soiuri, al brevetelor, al distincțiilor și titlurilor științifice, dar nu le consider cele mai importante, de aceea nu mă ocup de cifre. În meseria noastră consider importante doar acele activități, dintre cele menționate și dincolo de ele, care duc înainte cauza horticulturii”.
În activitatea sa organizatorică a avut nevoie de perseverență, uneori chiar de încăpățânare, altfel nu ar fi putut crea terenul experimental al Catedrei de Legumicultură. În Ferma Experimentală din Soroksár, numeroase clădiri, construcții și spații protejate din folie stau și astăzi mărturie a muncii sale organizatorice neobositoare, a căutării continue de noi soluții și a spiritului său inventiv.
A acordat multă atenție colaboratorilor săi, cândva foarte numeroși. Pentru o muncă de calitate considera esențiale mai multe cerințe: să explice, să facă pe cineva să noteze, să verifice înțelegerea, să execute, apoi să controleze. Nu suporta neglijența, indiferența, lenea, dar aprecia capacitatea de a lupta și munca orientată spre scop și cu valoare adăugată. Îi respecta și pe acei colaboratori și colegi care recunosc noutatea și o susțin chiar dacă nu ei au fost primii care au observat-o.
A spus de mai multe ori că, dacă ar ajunge să dețină o baghetă magică atotputernică, ar face cel puțin trei lucruri: ar opri pentru o săptămână funcționarea tuturor spațiilor de producție acoperite cu folie de plastic, pentru a demonstra rolul lor esențial în salatele zilnice de legume și fructe și în utilizarea plantelor ornamentale; ar prezenta posibilitățile pe care, în legătură cu spațiile închise, nu le-am valorificat încă; „nu pentru o săptămână, ci pentru totdeauna aș pune capăt bolii numite fraze meșteșugite, dar lipsite de sens, formate din cuvinte și propoziții inteligente” – spunea el.
Ca orice om, a avut și el greșeli și erori. În astfel de situații spunea adesea: „Niciunul dintre noi nu e înger.” Aceste poticneli mai mici sau mai mari le ierta și la colaboratorii săi, atâta timp cât nu descoperea în spatele lor rea-voință sau intenție deliberată.
La pensionare nu a organizat banchete sau festivități, ci, după câteva cuvinte de rămas bun, probabil că ultima sa frază a fost: „Mi-aș dori să pot sluji încă multă vreme cauza horticulturii!”
Din păcate, această dorință nu i s-a putut împlini pe deplin. De acum înainte va trăi în noi doar prin soiurile create, prin scrierile și prin spiritul său.
Gyúrós János